Château Pétrus 2009

Perioada optimă de consum: 2020-2060
Producător: Château Pétrus – Pomerol

Proprietar: familia Moueix și omul de afaceri columbian Alejandro Santo Domingo (20%)

Oenolog: Jean-Claude Berrouet (Lafleur-Petrus, La Magdeleine și Trotanoy)

Soi: 100% Merlot – vițe vechi de 42-45 ani

Culoare:  roșu-purpuriu închis

Miros: parfum glorios de compot de prune, jeleu de coacăze roșii, petale de trandafiri uscați, compot de mure și dude, cu tușe de lemn dulce, condimente chinezești și pământ
Gust: corpolent, opulent, cu textură catifelată și nemaipomenit de decadent, etalează, strat după strat de cutie de condimente, fructe negre și așuzii de fier. Sfârșit lung și parfumat

Recomandări gastronomice: vițel, vită, miel, rață, risotto și alte preparate cu trufe, foie gras, brânză Camembert

Alcool: 14,5%

Temperatura de servire: 14-16°C

100 Puncte Parker: ”De culoare medie spre roșu-închis profund, Petrus 2009 emană un parfum glorios de compot de prune, jeleu de coacăze roșii, petale de trandafiri uscați, compot de mure și dude, cu tușe de lemn dulce, condimente chinezești și pământ. Corpolent, opulent, cu textură catifelată și nemaipomenit de decadent, etalează, strat după strat de arome de cutie de condimente, fructe negre și așuzii de fier. Sfârșit lung și parfumat.”
100 Puncte Decanter: ”Realmente aromat, cu note dense, generoase și bine coapte de mure, zmeură zdrobită și cireșe negre, dar reușește să păstreze și o componentă savory de rozmarin, boabe de cafea și măsline negre. Te face să zâmbești fără să vrei, așa cum numai un vin mare știe s-o facă. Aproape că-ți vine să le interzici oamenilor să mănânce ceva cu vinul acesta, cel puțin la primul pahar, și să nu-i lași să-l pună pe masă alături de alte vinurii premiate care i-ar putea diminua impactul. El are nevoie de o concentrare deplină. La mijlocul evoluției pe palatin, o tușă texturată de ardezie aduce o notă minerală care se menține până în final. Puteți să-l beți acum, după aerisire, dar trebuie să știți că de abia a plecat din blocstart.”
99 Puncte James Suckling

Producător

Ce s-ar mai putea spune despre Château Pétrus? Poate, doar că acum 50 de ani puteai cumpăra o sticlă cu 1 Eur, iar azi te poate costa peste 4000 Eur… Sau că în septembrie 2018 i-a supărat rău pe francezi, atunci când familia Moueix a cedat 20% din acțiuni unui miliardar columbian. Sau că impunerea lui pe piața internațională și, implicit, creșterea fulminantă a prețului i se datorează nu mai puțin controversatului Robert Parker Jr. care, în 1982, avea să facă primele recenzii ale vinurilor din Pomerol. Ca o curiozitate, Pomerol-ul a fost un fel de Cenușăreasă a Bordeaux-ului, căci celebra Clasificare din 1855 l-a ignorat cu totul, în timp ce viile din Médoc-ul, de exemplu, erau clasificate în cinci categorii. Dar, la fel ca în poveste, vinurile lui, și în primul rând Pétrus, sunt preferate azi multor Grand Cru-uri celebre. Pe scurt, este unul dintre cele mai râvnite vinuri ale lumii, fiind, cu siguranță, vinul care stârnește cele mai multe invidii, comentarii, controverse, iar marii colecționari se bat la sânge pentru fiecare sticlă. Cert e că toți iubitorii vinului vorbesc de el, dar foarte puțini ajung să-l bea. Cum se explică mitul unicității acestui vin? În primul rând, prin raritatea și caracterul excepțional al terroir-ului. Micul domeniu de doar 11,5 ha (de 9 ori mai mic decât Lafite, de exemplu) este situat în cel mai înalt punct al apelațiunii – 40 de metri deasupra nivelului mării – și beneficiază de un sol argilos suprapus peste un strat de zăcăminte de fier, oferind astfel condițiile ideale pentru creșterea Merlot-ului. Toate domeniile din jur trebuie să se mulțumească cu un sol pietros. Apoi, intervenția oamenilor în vie și în cramă este pe măsura darului naturii: chimicale aproape zero, ciorchini culeși manual, în momente/zile diferite, numai după-amiaza, când nu mai există strop de rouă, pentru a se asigura maturitatea maximă, spălarea temeinică a butoaielor noi, pentru a nu marca vinul prea tare, utilizarea unor tehnici tradiționale, cât mai puțin invazive… Și un pic de istorie. Menționat pentru prima dată în 1750, Pétrus avea să intre în proprietatea familiei Arnaud în 1770, unde rămâne până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când proprietar devine Doamna Loubat. Pentru a gestiona și a ridica nivelul proprietății, ea l-a angajat pe Jean-Pierre Moueix, un mare negociant de vinuri din Libourne. În 1961, Doamna Loubat moare fără a avea copii, iar domeniul le revine unor nepoți de la care, la sfârșitul anilor 1960, îl cumpăra familia Moueix. Astăzi, domeniul este condus de fiul lui Jean-Pierre, iar familia deține peste 11 proprietăți în Pomerol, St. Émilion și întreaga lume, fiind unul dintre cei mari producători de vinuri mari, unice și valoroase.